Ce fonduri europene sunt disponibile până în 2027 și cum facem să le cheltuim

Ce finanțări există, cine le poate primi, cum ceri bani de la Comisia Europeană, cât durează să obții finanțare prin statul român, cât te costă să apelezi la un consultant, cum ne omoară birocrația și cum ne ajută AI să scriem proiecte în limbaj de lemn

Un nou exercitiu fnanciar pentru perioada 2021-2027 se află, teoretic, în derulare, însă începutul ca de fiecare dată, este unul întârziat, greoi, lent, în defavoarea României și a celor care doresc să solicite finanțare din fondurile europene. Ne aflăm așadar la mijlocul acestui exercițiu și dacă nu ați pus ochii sau nu ați luat deja vreo finanțare europeană până acum, veți afla aici cam ce ar trebui să știți în caz că aveți vreo idee de afaceri, dar nu și banii pentru ea. României i s-au alocat pentru această rundă 46 de miliarde de euro și în teorie fiecare dintre noi ar putea să aibă acces la niște bani din miliardele astea. Din păcate aproape jumătate din ei se vor întoarce la UE, pentru că noi nu vom fi în stare să-i accesăm.

Banii europeni nu se primesc, ci se câștigă

Este o vorbă care ascunde în ea cantitatea de muncă pe care orice solicitant trebuie s-o depună ca să aibă în cont banii europeni. Inclusiv dacă decideți să apelați la o firmă de consultanță, care știe cum se lucrează cu finanțările europene, nici atunci nu vă puteți culca pe o ureche. Orice proiect finanțat cu banii altora implică o muncă înainte – pentru obținerea banilor – altă muncă în timpul derulării proiectului și și mai multă muncă după încheierea finanțării, când rămâi pe cont propriu.

Pentru a vă face o idee cât mai clară asupra situației din piață, în ceea ce privește accesarea de fonduri europene în România anului 2024, am discutat cu câțiva specialiști în domeniu, atât în ceea ce privește scrierea de proiecte în vederea obținerii de finanțări, cât și despre derularea unor astfel de proiecte, inclusiv continuarea activităților după încheierea finanțării.

Mariana Carvalho, este director executiv al firmei de consultanță pentru fonduri europene Indice Consulting and Management, și a venit în urmă cu 15 ani în România, după ce lucrase un deceniu în același domeniu în Portugalia. Astăzi este în măsură să facă o comparație între cum se descurcă România la accesarea fondurilor UE și cum a făcut-o Portugalia. Ea spune că „Portugalia chiar a folosit banii ăștia, li s-a părut o oportunitate, au construit infrastructură și au dezvoltat economia. Dar aici în România perspectiva a fost diferită, nu au fost așa bine venite fondurile eruopene, e birocrație multă și suspiciune, de parcă vi s-ar părea ciudat să vă dea cineva banii gratis. Sigur, nu dă nimeni nimic gratuit, e o muncă în spate dar sunt niște stimulente foarte bune de care trebuie profitat, mai ales că România are mare nevoie”.

Așadar, sunt fondurile europene mai degrabă o bătaie de cap decât un ajutor? Poate, în condițiile în care autoritățile române par mai degrabă să complice lucrurile. Dar chiar și așa, finanțarea europeană este totuși o mână de ajutor, dacă nu chiar un picior al lui Dumnezeu de care să te prinzi.

Câte tipuri de finanțare europeană există

Pe site-ul Comisiei Europene sunt enumerate mai multe tipuri de finanțare, toate având un numitor comun: banii urmăresc atingerea obiectivelor UE în diverse domenii. Avem așa:

- granturile – banii vin direct din bugetul Uniunii Europene, de obicei ca donații pentru organizații non-profit implicate în activități care susțin politicile UE;

- instrumentele financiare – aici avem împrumuturi, garanții și participare la capital, care se acordă diverșilor actori statali, de la instituții la IMM-uri;

- subvențiile - vizează reducerea disparităților economice și sociale din regiunile cele mai sărace ale UE. De exemplu oferă, printre altele, plăți directe în numerar agricultorilor sau contribuie la finanțarea proiectelor de infrastructură și la protecția mediului etc;

- fondurile fiduciare - sunt mecanisme de finanțare cu donatori multipli care finanțează în comun o acțiune, pe baza unor obiective și formate de raportare stabilite de comun acord;

- premiile - contribuții financiare oferite ca recompensă în urma unui concurs;

- achizițiile publice - reprezintă achiziționarea de servicii, bunuri sau lucrări de către o autoritate contractantă (instituție a UE sau administrație locală dintr-un stat membru), prin intermediul unui contract de achiziții publice (mai pe șleau sunt banii ăia de care auzim prin comunicatele justiției, că au fost cheltuiți fraudulos de autorități).

Pe noi, așadar, persoane fizice și juridice trăitoare în UE, ne interesează mai mult primele trei categorii.

De asemenea, după modul în care sunt distribuite fondurile, există trei mari categorii de finanțări:

1. În gestiune directă – Banii vin nemijlocit de la UE, iar procesul de depunere a dosarului trebuie să se desfășoare prin portalul de finanțare și licitații al Comisiei Europene.
2. În gestiune partajată – Banii vin de la UE, dar sunt distribuiți de autoritățile fiecărei țări în parte. Cam 70% din toate fondurile UE sunt distribuite astfel. Administrațiile naționale răspund de procedurile de selecție și de atribuire, precum și de monitorizare și gestionare, inclusiv de plăți.
3. În gestiune indirectă – Banii europeni sunt distribuiți prin organizații partenere internaționale, de exemplu: ONU, Banca Mondială, FMI, BERD etc.

Cine poate primi fonduri europene nerambursabile

Pot beneficia de fonduri europene nerambursabile:

• microîntreprinderile – cu mai puțin de 10 salariați și cifră anuală de afaceri sau bilanț anual care nu depășește 2 milioane EUR:
• întreprinderile mici şi mijlocii (IMM)- cu mai puțin de 50 salariați (mică) sau 250 de angajați (mijlocie) și cifră anuală de afaceri sau bilanț anual care nu depășește 10 milioane EUR (mică)/cifră anuală de afaceri care nu depășește 50 milioane EUR sau bilanț anual care nu depășește 43 milioane EUR. Atât microîntreprinderile cât și IMM-urile pot accesa fonduri europene în diverse domenii de activitate, detaliate aici;
• organizaţiile non-guvernamentale – sunt eligibile pentru finanțare din partea UE atunci când domeniile lor de activitate sunt legate de politicile UE. Detalii aici;
• orașele/regiunile - organismele publice locale, regionale sau naționale au numeroase posibilități de a obține fonduri europene, de la investiții pentru dezvoltarea capacității și eficienței instituționale până la sprijin pentru proiecte locale de infrastructură;
• tinerii – în general se socotește că ești tânăr până în 31 de ani, iar finanțările se pot da pe diverse teme, de la burse pentru studii sau cercetare, recalificare, șomaj până la fonduri pentru tineri fermieri etc – uite toate posibilele finanțări pentru tineri aici;
• cercetătorii - Principalul program UE de finanțare pentru cercetare este Orizont Europa (95 de miliarde de euro până în 2027). Organizațiile și persoanele fizice pot solicita finanțare pentru proiecte de cercetare în numeroase domenii de cercetare, detaliate aici;
• fermierii - Pentru a putea beneficia de finanțare, trebuie să respecte anumite cerințe legate de sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, mediu etc. Fondurile se acordă prin intermediul autorităților din fiecare țară, deci de la Ministerul Agriculturii. Amuzant este că fondurile astea se numesc Common Agricultural Policy, adică prescurtat CAP – pentru cine s-a născut înainte de 89 și mai știe ce erau CAP-urile;

Exemplu: 5 pași pentru un grant finanțat direct de Comisia Europeană

Să zicem că n-ai chef, timp, răbdare pentru a aplica, aștepta și a te enerva cu o aplicație la unul din ministerele românești care redistribuie fonduri europene în vreunul dintre numeroasele programe, așa că te riști direct la o finanțare de la Comisie. Pe site găsești toate programele aflate în derulare unde poți descoperi o finanțare care se potrivește ideii tale. La finalul listei cu proiecte găsești și un ghid scurt de participare, în 5 pași:

1. Găsești un program potrivit pentru ideea ta – dai click pe el, cauți după cuvinte cheie ce te interesează, afli dacă există vreo linie de finanțare deschisă în acel program sau care urmează să se deschidă și te pregătești;
2. Găsești un partener de proiect. Asta nu e obligatoriu, dar multe dintre programele de finanțare europene pun accentul pe cooperare transfrontalieră și deci un parteneriat cu o altă firmă/organizație din altă țară ar putea avea mai multe șanse de finanțare. UE pune la dispoziție și un motor de căutare de parteneri;
3. Îți faci un cont pe platforma europeană pentru a avea acces la informații personalizate în funcție de nevoile specifice pe care le selectezi. În acel cont vei putea să administrezi toate instrumentele de lucru din timpul finanțării;
4. Înscrii organizația pe care o reprezinți în registrul organizațiilor și primești un cod de 9 cifre de identificare în baza de date europeană. Acolo poți fi găsit și de alte organizații în căutare de parteneri;
5. Înscrii proiectul pentru care dorești finanțare și zici Doamne ajută! ca să primești banii ?

Găsiți aici o listă cu toate programele de finanțare ale UE din exercițiul bugetar 2021-2027, împărțite pe șase categorii:

Rubrica 1: Piața unică, inovare și sectorul digital

Rubrica 2: Coeziune și valori

Rubrica 3: Resurse naturale și mediu

Rubrica 4: Migrație și gestionarea frontierelor

Rubrica 5: Securitate și apărare

Rubrica 6: Vecinătate și întreaga lume.

Cum se cere finanțare europeană de la autoritățile naționale

În cazul finanțărilor în gestiune partajată, adică acei 70% din banii europeni distribuiți prin instituțiile naționale, lucrurile are trebui să se deruleze similar, cu deosebirea că toate procedurile s-ar desfășura în limba națională și cu autoritățile din țara de origine a candidatului. În teorie totul e simplu și clar, practica, însă, diferă întotdeauna. Iar ea se împiedică adesea în procedurile, ghidurile și instituțiile naționale menite tocmai să faciliteze distribuția fondurilor europene.

Dacă pe site-urile UE informațiile sunt prezentate destul de bine, structurate și explicate, nu la fel se găsesc și pe site-urile ministerelor românești însărcinate să distribuie fondurile europene pe diverse programe către cetățenii români. De parcă n-ar vrea de fapt să dea banii, ministerele aruncă pe site-uri niște pdf-uri sau tabele cu raportări, lăsând de fapt cetățeanul fie să sape singur prin grămada de informații, adesea inutile și în limbaj de lemn, fie să se adreseze unei firme de consultanță, care îl poate ajuta să afle dacă ideea lui are șanse să primească finanțare, și să-i spună cum să facă.

O excepție minoră este site-ul https://oportunitati-ue.gov.ro, realizat se pare tot din fonduri europene, sub umbrela Ministerului Fondurilor Europene (actualul Minister al Investițiilor și Proiectelor Europene), unde informația este prezentată și structurată mai bine, are și o pagină de Facebook asociată și un canal de whatsapp la care dacă te abonezi poți afla când se lansează diverse proiecte și linii de finanțare.

Pe aceleași site sunt anunțate toate programele de finanțare gestionate de autoritățile române, ce apeluri sunt deschise și există și o bază de date – aflată la început – de potențiali parteneri pentru cei care vor să se asocieze în accesarea de finanțări.

Practica ne omoară – bani sunt, dar stau degeaba în conturile statului

Până aici totul bine și frumos, ca în orice teorie. Dar ca întotdeauna practica ne omoară. Iată cum se văd fondurile europene din partea cealaltă, a celor care le accesează și a consultanților în domeniu.

Totul începe cu o lungă așteptare. Pentru că, după cum spun cei pățiți, niciun exercițiu financiar nu începe la timp, ci întotdeauna cu întârzieri de ani de zile, timp în care nicio instituție oficială nu oferă informații sau explicații. În felul ăsta nimeni nu-și poate face o planificare a activităților, toată lumea se perpelește în provizorat.

În prezent suntem deja în întârziere cu doi ani față de startul oficial al exercițiului financiar din 2021. Adică suntem în 2024 și nicio finanțare nu a fost dată încă, din banii alocați de UE României, pentru IMM-uri de exemplu. „E surprinzător de ce niciuna dintre autorități nu are interesul să cheltuie acești bani, pentru că jumătate din finanțările oferite s-ar întoarce înapoi la stat, sub forma taxelor, impozitelor, TVA-ului. În schimb banii ăia stau nefolosiți de atâția ani în conturile statului”, se întreabă Valentin Cismaru, președintele Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea, instituție care de-a lungul ultimelor decenii a accesat fonduri europene pentru diverse proiecte de dezvoltare economică a județului și regiunii.

Întârzieri mai sunt și în celelalte țări, dar în România „se lălăie mult”, admite și Mariana Carvalho: „Întârzierea e ceva obișnuit și la alții, dar de exemplu în Polonia există un calendar previzionat cu ce finanțări se deschid, e repetitiv în fiecare an și se știe că se deschide de exemplu o linie de finanțare în octombrie și chiar așa se întâmplă întotdeauna. Problema e că între exercițiile financiare există un gap care în România a fost și de peste 2 ani. E un spațiu în care se pregătesc apeluri noi, entitățile sunt acreditate, sunt niște proceduri normale în fiecare țară, dar care într-adevăr nu trebuie să dureze doi ani. În Portugalia durau maxim un an. E foarte greu pentru firmele de consultanță să stea doi ani fără activitate. Nici în Portugalia nu e foarte dinamic acest proces, dar tot mai apare câte o rundă de aplicații și ai practic mereu ceva de făcut. În România nu sunt toate blocate, dar foarte puține sunt deschise, și se lălăie mult. Pe partea de resurse umane de exemplu nu există nimic deschis acum, există niște previziuni pentru IMM-uri, dar nu știm dacă se concretizează sau nu”.

Mihai Cismaru, specialist în finanțări europene la Camera de Comerț și Industrie Vâlcea, adaugă că în toate exercițiile financiare au fost întârzieri, atât în cazul fondurilor de preaderare, cât și la cele post-aderare, așa încât oamenii au ajuns să se mire când lucrurile s-au întâmplat la timp: „Când a venit Boloș ministru la fonduri europene (în mai 2022 -n.r.), lucrurile au mers cât au mers conform programării. Au anunțat că lansează sistemul ăsta MySmis în mai anul trecut și în mai, la data la care au zis că lansează, s-a și lansat. A fost ceva ce n-a crezut nimeni că se va întâmpla. O minune! Și după aia trebuia să înceapă să lanseze primele ghiduri, în iunie 2023. Și atunci a venit rotativa guvernamentală și s-a făcut praf tot”.

Și de parcă întârzierile n-ar fi de ajuns, se mai întâmplă ca nici lucrurile începute să nu se finalizeze așa cum era plănuit. De exemplu se întâmplă câteodată, după cum povestește Mariana Carvalho, ca apeluri lansate în dezbatere publică, pentru care s-au făcut și studiat ghiduri pentru aplicații, să nu se deschidă de fapt niciodată: „Există cazuri în care s-au lansat ghiduri și după aceea nu s-a deschis niciodată apelul de finanțare. Noi am pierdut timp degeaba să consultăm ghidurile și să pregătim proiecte. A fost o dată un apel pentru primării, ne-am plimbat prin toată țară și am discutat cu primăriile, iar în final finanțarea a fost doar pentru ministere. Deci muncă degeaba”.

Românii se acoperă cu hârtii, ceilalți merg pe teren

Totuși, lucrurile se schimbă și în România, dar mai greu decât ne dorim. De exemplu, acum 15 ani, când Mariana Carvalho a venit pentru prima dată în România, relația cu ofițerii de proiect din ministere era una foarte tensionată, în care unii se socoteau îndreptățiți să facă pe polițiștii răi, controlând totul la virgulă și sancționând peste măsură orice mică abatere. În timp această relație a devenit una normală, în care de multe ori finanțații găsesc parteneri în ofițerii de proiect, nu dușmani.

Se pare că și din punct de vedere birocratic ar fi îmbunătățiri, dar prea puține. Mariana Carvalho spune că azi nu suntem nici măcar la nivelul Portugaliei de acum 20 de ani la digitalizare și automatizare, iar asta i se pare paradoxal pentru o țară ca România, cu atât de mulți IT-iști: „De exemplu acum 20 de ani în Portugalia, toate documentele de contractare se trimiteau într-un cont online, iar Ministerul Finanțelor putea să vadă situația fiecăruia în acel cont, nu exista situația în care solicitanții de finanțare să alerge ei după hârtii în nu știu câte locuri, cum e acum în România. Aici rambursările, evidența cheltuielilor se trimit în sistemul MySmis printr-un excel. Acum 20 de ani în Portugalia se făcea upload într-o platformă, iar sistemul genera de la început dacă existau erori și dacă da indicau exact secțiunile. Era digitalizare și automatizare încă de acum 20 de ani în Portugalia, în România nu e nici acum. Și e ciudat că România este totuși foarte avansată pe parte de IT și nu înțeleg de ce în continuare se taie atâția copaci aici pentru hârtii, când se pot face toate digital? În loc să printezi și să semnezi hârtii poți să o faci electronic, dar aici încă se cer dosare și documente în două exemplare și poate chiar în trei”.

Probabil că de vină este și suspiciunea națională, că fiecare are interes să fure în loc să facă treaba pentru care primește banii, dar Carvalho spune că în fiecare țară există această suspiciune, însă alții știu să o rezolve prin controale, nu acoperindu-se cu hârtii: „Aici se face control prin hârtii. În alte țări se face prin mai multe vizite în teren. În Portugalia, de exemplu, la fiecare curs de formare puteam să avem un control. Și dacă cursanții au plecat de acolo înainte să se termine programul erau probleme. Nu se controlează cu hârtii sau poze, ci se vorbește cu grupul țintă. În alte țări controalele vizează calitatea acțiunilor și nu cantitatea de hârtii adunate. Aici ministerele se simt acoperite dacă există multă hârtie în spate. E o chestiune de confort”.

Tăierea copacilor pentru acoperirea cu hârtii merge și mai departe. „În Portugalia un ghid de finanțare avea 7-10 sau 12 pagini, iar aici ghidurile au peste 100 de pagini. Se repetă de o mie de ori același lucru, sau într-un loc e scris într-un fel, în alt loc în alt fel, sunt confuze, e prea multă informație”, conchide Mariana Carvalho.

Cum se scrie un proiect – cu sau fără AI

Proiectul este scris prin completarea cererii de finanţare, care în general este un formular standardizat, diferit pentru fiecare finanţator. În mare, solicitantul trebuie să știe programul și apelul deschis în care se încadrează nevoia lui și să completeze în acel formular rubricile în care i se cere să descrie ideea pe care o are și cum are de gând s-o implementeze.

Mihai și Valentin Cismaru au experiență în scrierea proiectelor și accesarea fondurilor europene din 1998, atât pe cont propriu cât și cu ajutorul unor consultanți. Ei spun că au ajuns acum să scrie proiectele și cu ajutorul AI, pentru că au constatat că Inteligența Artificială se descurcă mai bine decât oamenii la folosirea limbajului de lemn cerut de finanțatori.

„Limbajul nu e la îndemna oricui, pentru că în toate ghidurile s-a introdus un nou limbaj de lemn, se lucrează în lozinci, ca pe vremuri”, spune Valentin Cismaru. „De exemplu, trebuie să vorbești în proiect despre sustenabilitate, despre incluziune, despre GDPR, anti-discriminare, egalitate de șanse, îmbătrânire activă, romi, competențe digitale, economie verde, imunizarea infrastructurii la schimbări climatice, reziliența la dezastre.... iar ultima chestie este asta cu DNSH. Care în română înseamnă să nu faci rău semnificativ, dar ei nu s-au mai obosit s-o traducă – Do Not Significant Harm. Asta înseamnă că la fiecare achiziție și fiecare chestie pe care o faci trebuie să alegi opțiunea care face cel mai puțin rău mediului”, enumeră și Mihai Cismaru expresiile „la modă” în exercițiul ăsta financiar.

Așadar, noul limbaj de lemn european impune folosirea în aplicații și în proiecte a unor formule „magice” pe care dacă nu le ai nu obții puncte, deci nici finanțare. Așa s-a trezit implicată și AI în această activitate de scriere de proiecte: „Sunt secțiuni întregi făcute de AI, că nu ai cum să faci altfel. Nu poți să ai atâta imaginație. Și, oricum, termenii sunt aceiași tot timpul. Apoi trebuie să explici de fiecare dată fiecare element. De exemplu dacă cumperi un pix, trebuie să explici cum ai respectat principiile astea când ai cumpărat pixul. Și după ce ai luat banii trebuie să faci același lucru. Să explici că ai cheltuit conform acestor principii”, explică exasperat Mihai Cismaru.

Înainte de a ajunge efectiv să completeze acel formular standard, și ca să știe care sunt formulele magice pe care trebuie să le folosească, solicitantul are de citit tone de documentație, legislație, proceduri, ghiduri care nu sunt, desigur, nici scurte și nici simple. De aceea mare parte dintre solicitanți apelează la consultanți sau la firme de specialitate, care contra unui cost fix sau a unui procent din finanțare fac această treabă birocratică pentru el.

Cum te ajută un consultant fonduri europene...

În mod ideal lucrurile ar trebui să funcționeze așa: oricine are o idee, fie se informează și-și scrie singur proiectul, fie merge cu ea la un consultant care identifică apelul de finanțare în care se încadrează ideea (deși și asta e greu, din cauza întârzierilor explicate mai sus), îl ajută pe om să pună pe hârtie un proiect și un plan de afaceri, și să obțină finanțare pentru el. „Dar de multe ori omul nu are ideea, ci el aude că s-a deschis ceva, vrea să facă ceva ca să ia banii ăia, dar nu știe ce. Îl întrebăm pentru ce vrea banii și zice nu știu, vreau să iau ceva. În realitate un proiect are succes doar dacă există o nevoie reală, pe care cineva ar vrea s-o rezolve indiferent dacă ia sau nu bani europeni”, explică Mariana Carvalho, director al firmei de consultanță Indice Consulting and Management.

Din cauza acestui stil de lucru anapoda, se întâmplă ca unele proiecte finanțate să nu mai fie implementate, fie pentru că beneficiarul nu are timp sau nu se potrivește cu ce face el în mod obișnuit. Sau, și mai grav, să fie implementate, dar să se dovedească prost gândite. Cum era bancul ăla vechi, în care cineva se apuca să asambleze o bicicletă din piese furate de la fabrica de armament și întotdeauna îi ieșea o mitralieră, cam așa se întâmplă și cu ce iese din ghidurile elaborate de statul român pentru cheltuirea banilor europeni.

Mihai Cismaru exemplifică din experiențele trecute: „Spre exemplu, cele mai eligibile chestii pe Start Up Nation sau pe programele astea de finanțare pentru IMM-uri au fost clinicile de stomatologie și de radiologie dentară și spălătoriile auto cu fisă. Radiologia dentară, pentru că înglobează multă tehnologie și IT, au corespuns cu economia verde și aveau și plus valoare, dădeau bine la calcule. Iar spălătoriile auto funcționează tot pe principiul ăsta. Automatizare, mediu... La un moment dat în exercițiile trecute au fost pensiunile și terenurile de sport. Adică fondurile au fost direcționate așa, poate cu intenție, poate întâmplător. Așa au apărut celebrele terenuri de fotbal în pantă sau parcurile de la țară. Alea nu s-au făcut pentru că erau primarii tâmpiți, ci pentru că ghidurile au fost făcute de așa natură încât orice ai fi vrut să faci, trebuia să le faci pe alea ca să iei puncte. Și se mai potriveau la un moment dat foarte tare cu ghidurile videochat-urile. Dar, până la urmă, au găsit o formulă să nu le finanțeze, deși alea erau cele mai eligibile activități. Că aveai femei cu probleme sociale, tehnologie... erau perfecte. Apelul ăla a fost făcut imediat după pandemie, dar a fost anulat. Pentru că marea majoritate au aplicat fie pentru studiouri din astea de videochat, fie pentru apartamente la mare în regim hotelier. Că erau cele mai eligibile chestii și cele mai rentabile economic. S-au trezit, probabil, când au avut niște mii de proiecte depuse pentru apartamente la Mamaia și au trebuit să anuleze”.

...și cât costă

Pentru ajutorul dat, consultantul primește o plată. Aceasta poate fi o cotă parte din finanțare sau o sumă plătită în avans. „La început, acum 15 ani, în ghidurile de finanțare consultanța nu era un cost eligibil. Nu știu de ce guvernul român considera atunci că oricine poate face un proiect și nu e nevoie de consultanță. Așa că firmele de consultanță cer bani înainte pentru proiectare. Dar e complicat să dai bani în avans pentru ceva incert. De aceea de multe ori noi lucrăm la succes fee, ăsta a fost avantajul nostru acum 15 ani. Și de asta am reușit să intrăm bine în piață, deoarece nu facem niciun proiect pe care credem că nu-l putem câștiga”, explică Mariana Carvalho, care admite că în ultimii ani a început să fie cuprinsă și consultanța în finanțarea proiectelor, dar nu în toate.

Ea estimează că în general consultanța se plătește cu sume între 8-15% din întreaga finanțare, depinde de dimensiunea proiectului. Sau cu o sumă fixă plătibilă anticipat pe proiect, și care depinde de firma de consultanță și de amploarea proiectului.

Cum se pierd banii europeni și unde ajung

De ce sunt blocați de doi ani banii în conturile statului, în timp ce economiei românești îi arde buza pentru ei e greu de spus, pentru că oficial nu dă nimeni nicio explicație, iar Mihai și Valentin Cismaru cred că nici măcar responsabilii nu știu exact cauzele blocajelor.

Însă din practica întâlnită în ultimele decenii de activitate, cei doi pot să enumere câteva dintre problemele care contribuie la perpetuarea acestor întârzieri și sincope în finanțare, și în ultimă instanță chiar la pierderea unor părți importante din bani. Deși o știre triumfalistă anunța la începutul acestui an că gradul de absorbție a fondurilor europene a depășit 90%, în realitate România este dintotdeauna repetentă și la capitolul ăsta, cu absorbții ce abia depășeau 60% din finanțări.

„Programele astea pe care lucrăm noi, Programul Operațional Capital Uman (POCU), în exercițiul trecut au fost finanțate cu 4 miliarde de lei. Aproximativ. Nu au reușit să-i consume, apropo de ce înseamnă raportare de absorbție. Au consumat aproximativ 60% din banii ăștia și au înghesuit o grămadă în ultimul an de intervenție. Apoi ultimul miliard rămas necheltuit a fost aproape integral alocat către plăți directe pentru ucraineni. Pentru cazare și masă, deși n-aveau nicio legătură cu programul POCU, dar erau bani puși deoparte și pentru că oricum n-aveau nicio șansă să-i cheltuie, probabil, au cerut derogare ca să-i cheltuie”, povestește Mihai Cismaru.

Ce mai crește gradul de absorbție a fondurilor europene este subvenția din agricultură. „Așa s-a întâmplat în exercițiul trecut, în 2017-2018”, povestește Mihai Cismaru, „erau bani pentru IMM-uri pe PNDR, programul ăla de dezvoltare rurală, când au fost ultimele fonduri pentru investiții în activități ecologice rurale. Dar se pare că era destul de greu să gestionezi genul ăsta de programe de finanțare, trebuie să faci ghidurile, să le lansezi, să le evaluezi, după aia să le urmărești. Când ai câteva mii de firme noi, pe care trebuie să le urmărești, e greu să le urmărești pe toate. Și au învârtit toți banii spre plăți directe în agricultură. Banii din agricultură se consumă imediat, pentru că îi dau la hectar și se topesc. S-au ars pe motorină”.

Despre gradul de absorbție insuficient vorbește și Mariana Carvalho, care spune că în 2015, când s-a încheiat primul exercițiu de finanțare cu bani europeni după aderarea României la UE, în 2007, șefii ei din Portugalia i-au cerut o raportare cu fondurile accesate și cheltuite de România. „Am găsit datele doar la nivelul Comisiei Europene, unde apărea că România era, din punct de vedere al gradului de absorbție, a doua cea mai slabă țară, mai rău decât România era doar Bulgaria. Dar aici în România se dădeau doar știri excelente, cum că gradul de absorbție era 90 și ceva la sută. Dar asta nu se referă la cât am primit și cât am accesat și cheltuit din acele fonduri, ci la cât am aprobat din proiectele depuse și cât am cheltuit efectiv. Dacă faci analiza între ce am cheltuit și cât am primit de la UE situația nu e grozavă. Polonia e un caz extraordinar, ea primește bani, cheltuiește bine și primește astfel și mai mulți de la țările care nu și-au cheltuit partea, ca România, pentru că sistemul polonez e foarte eficient, are o bună planificare, o formă bună de a controla derularea proiectelor, iar lucrurile merg foarte bine acolo”, arată Carvalho.

Comisia Europeană pune la dispoziția oricui acest site pe care se pot urmări alocările și accesările de fonduri europene pentru fiecare țară în parte.

Cine evaluează proiectele și cum vin ele pe bandă rulantă

Întârzierile înregistrate în fiecare exercițiu bugetar au efecte colaterale care întârzie și mai mult lucrurile. De exemplu faptul că fostul exercițiu bugetar a fost lansat în 2016 și finalizat cu trei ani întârziere, adică în 2023, a lăsat organismele de evaluare și asistență tehnică a proiectelor fără personal, pentru că și acest personal e plătit tot din fonduri europene.

„Programul Asistență Tehnică aferent perioadei anterioare s-a terminat în decembrie 2023, și au trebuit să dea afară oamenii. Nu știu exact procentul, dar probabil că au concediat 70% din personal. Cel puțin așa avem noi semnale. Deci ei practic nu mai au acum oameni care trebuie să închidă hârtiile pe programarea anterioară și nici oameni cu care să evalueze ce urmează să fie evaluat, că nu-s contractate apelurile alea de Asistență Tehnică și de evaluare pentru noul exercițiu. În condițiile în care sunt trei ani de când a început noul exercițiu financiar, noi am depus proiectele și așteptăm ca cineva să ni le evalueze”, spune Valentin Cismaru, președintele Camerei de Comerț și Industrie Vâlcea.

Iar bomboana de pe coliva acestui sistem păgubos de lucru este pervertirea absurdă a modului în care fiecare aplicant înțelege să-și maximizeze șansele de câștig, depunând mult mai multe proiecte decât are nevoie și poate să pună în practică, doar ca să fie sigur că va primi o finanțare măcar pentru unul sau două din ele.  Mihai Cismaru susține că acum s-ar fi depus proiecte cam de opt ori mai mult decât în mod normal. „Așa se întâmplă de fiecare dată, dacă nu deschizi apeluri mult timp, atunci când deschizi lumea năvălește, evident și depune mult mai mult decât e nevoie. Noi am depus 20 de proiecte, dar nu ne interesează decât 3-4 din ele. Însă cineva va trebui să le evalueze pe toate. Ori asta e muncă nu e glumă”.

Este însă un mod de lucru patentat chiar de firmele de consultanță conectate cu oamenii politici, iar ceilalți, care știu că nu au astfel de conexiuni, aplică aceeași rețetă pentru a fi siguri că banii nu se vor duce numai spre firmele agreate, ci vor prinde niscai bani și ceilalți.

„Noi, pentru că lucrăm la succes fee, scriem și implementăm numai proiecte în care crede și știm că o șanse mari de succes, nu abordăm varianta scrierii de proiecte pe bandă rulantă, pentru că e o pierdere de timp”, spune Mariana Carvalho. „Așa că pentru cel puțin 90% din ceea ce facem noi, avem o garanție că va veni aprobat. Noi investim mult timp în scrierea proiectelor, acordăm atenție tuturor detaliilor, iar rata de aprobare e mai mare de 90%. Și se și implementează. Se mai întâmplă ca un beneficiar să renunțe, dar foarte rar. În piață în general proiecte de investiții sunt făcute copy paste și se cere bani pentru scriere și atunci firmei de consultanță îi convine, că face zece proiecte a 500 de euro bucata și nu-i pasă care se aprobă și care nu. Noi lucrăm mult pe resurse umane, unde nu se pot face proiecte copy paste. Noi nu suntem fabrică de proiecte, să facem multe pe bandă rulantă, dar e o strategie și asta pentru câteva firme, și una bună, nu contest”.

Și totuși, de ce auzim mereu că se dau fonduri europene?

În pofida acestei realități gri, în spațiul public există permanent știri despre finanțări europene care creează iluzia de activitate febrilă, că autoritățile nu mai prididesc să împartă banii europeni și că nu e zi de la Guvern ca încă un fericit antreprenor să nu plece acasă cu bani de la Europa. Sunt mii de rezultate pe motoarele de căutare ale Internetului despre oportunități de finanțare, iar dacă te abonezi la canalele oficiale ale ministerelor românești implicate în distribuția fondurilor europene primești zilnic informări despre încă o acțiune întreprinsă, care îți dă senzația că tot timpul există bani care se distribuie.

Ca o comparație, fondurile astea europene sunt precum autostrăzile, declarativ lucrăm permanent la ele, dar nu le vedem în realitate decât pe bucăți mici și la perioade mari de timp.

Când te duci să ceri consultanță ca să afli cum să faci să iei și tu bani europeni afli că de fapt nu se dau. Încă. Și nici nu se știe când. În acest moment, de exemplu, Mariana Carvalho spune că sunt în consultare publică ghidurile pentru finanțări în inovație și cercetare – 1,6 milioane de euro, și finanțări pentru IMM-uri, dar când anume se vor lansa apelurile pentru depunerea proiectelor nu se știe. Firma de consultanță condusă de Carvalho a depus de exemplu ultimul proiect în urmă cu o lună.

„Poate se vor deschide finanțările, dar nu știm când, nu există o comunicare oficială clară. Cine vizează finanțările pentru Start Up Nation sau Femeia antreprenor, de exemplu, trebuie să mai aștepte pentru că nu sunt deschise apeluri. Se depun, în schimb, proiecte pentru digitalizarea IMM-urilor”, a spus ea.

Finanțările pentru IMM-uri sunt așteptate de toată lumea și pe ele este mereu bătaie, spune și Mihai Cismaru, specialist în accesarea de fonduri europene la Camera de Comerț și Industrie Vâlcea. „În aproape șapte ani de zile, cred că nu s-a dat niciun leu pe așa ceva și e normal că în momentul în care se dă drumul, toată lumea o să dea năvală, nu? Și o să fie aglomerație și o să ai iar scandal și ce vor bagă pile și nu știu ce. Așa se întâmplă tot timpul. Dar ce e frustrant e că nu știe nimeni când se va întâmpla. În urmă cu doi ani am făcut noi o conferință aici în Vâlcea, au venit peste 400 de oameni, s-a spus atunci că vor veni banii, era iminentă treaba, că se vor deschide apeluri într-o lună, două... și de atunci au trecut doi ani. Practic tot timpul e iminentă treaba, e imediat după colț, dar colțul nu mai trece”, conchide Cismaru.

Trei sfaturi de la Mariana Carvalho, pentru un începător în domeniul fondurilor europene:

1. Să vorbească cu un consultant din zona lui, pentru furnizarea unei perspective mai ample și corecte decât simpla căutare pe Google;
2. Să aibă efectiv o nevoie și o dorință mare de a face un proiect, pe care l-ar face oricum, indiferent dacă ar lua sau nu fonduri. Nu merge să faci ceva numai pentru a lua fonduri;
3. Să fie foarte serios la implementare, să ceară ajutor și să fie atent, să citească, să se informeze, pentru că nu e proiectul consultantului, ci al lui.

Patru sfaturi de la Mihai și Valentin Cismaru, cei care au accesat deja fonduri europene:

1. Să încerce să facă singur proiectul, să nu se bazeze doar pe consultant. Consultantul trebuie doar să-i îmbrace ideea de afaceri într-un proiect eligibil. Adică să nu lase totul pe mâna consultantului.
2. Să țină aproape cu cei care îl controlează, pentru că acei oameni sunt plătiți să-l ajute de fapt. Dacă e ceva ce s-a schimbat radical față de exercițiile trecute asta e, că înainte erau un soi de polițiști, acum chiar te ajută. Deci înainte de a face o chestie după capul tău, e bine să întrebi acolo, că te ajută.
3. Să încerce să obțină banii europeni indiferent de obstacole, pentru că oricum altă sursă nu există. Că guvernul dacă dă, dă numai la ai lor. Asta e cert.
4. Să-și păstreze o rezervă de bani pentru cazul destul de probabil în care va fi nevoit să dea banii înapoi sau măcar o parte din ei.