Vand, cumpar sau inchiriez, cum ies mai bine?

Cinci sfaturi de la un agent imobiliar pentru proprietarii si chiriasii de apartamente, intr-o piata imobiliara care sta deja de multi ani cu sabia crizei deasupra profiturilor

Între atâtea știri alarmante despre dinamica noastră piață imobiliară, între statisticile ce arată scăderea chiriilor și cele care împing prețurile de vânzare tot mai sus, în mijlocul atâtor necunoscute... ei bine, numai proprietar de casă să nu fii. Și totuși suntem mulți – peste 90% dacă e să dăm crezare statisticilor europene, care ne plasează în fruntea națiunilor UE ca procent de proprietari.

Ne place proprietatea, dar trebuie să admitem că uneori e și greu de gestionat. Iar în perioade atipice, cum sunt acești ani de pandemie, nu ne strică niște sfaturi utile despre cum ar fi mai bine să ne protejăm investițiile. Să închiriem un apartament chiar și așa cu chiria mai mică și să riscăm să ni-l uzeze chiriașii, iar ce luăm pe chirie să dăm pe reparații? Sau să îl ținem mai bine încuiat, la dispoziția păienjenilor? Să-l vindem, poate? Dar ce, cere de mâncare?

Deși e plină piața de guru într-ale imobiliarelor, viața ne arată că nu există un scenariu general valabil pentru orice situație. Prin urmare ne-am gândit să tratăm câteva posibile ipostaze din care fiecare își poate extrage propriile concluzii.

1. Apartament vechi, în zonă bună

Un apartament vechi, construit „ca pe vremea noastră” continuă să fie o investiție dorită de mulți, după cum spune Alexandru Barceanu, directorul Imobiliara Drumul Taberei: „Deși gusturile sunt împărțite, apartamentele vechi sunt dorite de mulți pentru că au infrastructură, transport, magazine, piață, școli, grădinițe în apropiere”.

De aceea, spune specialistul, nu e indicat să te grăbești să vinzi un apartament doar pentru că într-o anumită perioadă scad chiriile: „Chiriașii vor veni, nu merită să vinzi. Se zice că și anul ăsta e rău, dar nu ca anul trecut. Dacă iei 50-60.000 de euro pe el, îi bagi în bancă și nu obții mare lucru ca dobândă. Mai bine scazi din chirie și tot obții mai mult decât dacă ții banii în bancă”.

2. Investiție nouă, în zonă corporatistă

Cineva care a cumpărat un apartament într-o zonă rezidențială nouă, poate în apropierea unor birouri de la care avea speranțe să-și racoleze chiriașii, a stat din 2020 încoace cu buza umflată, uitându-se cum corporatiștii lucrează de acasă. Estimând că-și va amortiza investiția mai repede decât legendarii 20-30 de ani prevăzuți de specialiști, proprietarul nostru ar putea fi tentat acum să vândă, mai ales că piața e pe ascendent și sunt destui care se grăbesc să anunțe marea criză.

Ar face o greșeală, insistă Alexandru Barceanu, pentru că realitatea e că nu știe nimeni ce va fi să fie: „Chiar dacă va fi o criză ea nu va fi precum cea de acum zece ani. Prețurile nu vor scădea ca în 2008-2009, ci maximum cu câteva mii de euro, iar ce se va întâmpla peste un an doi, nu știe nimeni. O proprietate rămâne o investiție bună”.

3. Apartament vechi în oraș de provincie

Există și situații în care vânzarea e o soluție mai bună. Un apartament, oricât de bine ar fi construit, va începe să devină o povară când vechimea lui va pune probleme de siguranță sau va presupune costuri mari de întreținere. O expertiză tehnică imobiliară e de dorit într-o astfel de situație.

Dacă apartamentul este situat și într-un oraș de provincie, fără perspective de prosperitate economică (greu de găsit chiriași), sau chiar într-o zonă vizată de schimbări urbanistice majore, vânzarea va fi soluția mai înțeleaptă, fie și cu un preț aparent în pierdere. Pe termen lung va fi cu siguranță un câștig.

4. Casă bătrânească în vecinătatea orașului

Casele și terenurile „la țară” au devenit brusc foarte căutate în 2020, știm cu toții de ce. Lockdown-ul petrecut într-o garsonieră a născut mulți potențiali „țărani” prin tranzacție imobiliară.

Prețurile caselor au crescut cel mai mult, prin comparație cu apartamentele, și vânzarea casei bătrânești poate fi o tentație mare, mai ales dacă stă demult nelocuită și necesită investiții serioase.

Totuși viața la țară nu e floare la ureche, mai ales pentru orășenii deprinși cu tot soiul de servicii care nu vor ajunge prea curând pe uliță. Prin urmare, în astfel de situații nu excludeți și ideea închirierii casei bătrânești. Unii orășeni ar putea fi interesați într-o primă fază de un fel de „căsătorie de probă” cu un stil de viață nou. Iar dacă decid că le place, iar nivelul manelelor nu e atât de supărător, vor schimba chiria cu o rată la bancă.

5. Chiriaș sau propietar de rate?

Dacă tot ce au citit mai sus, despre „neajunsurile” vieții de proprietar, nu i-a speriat pe chiriași, imobiliarii au un sfat și pentru ei. Căci nu numai proprietarul are dilema existențială „vând sau închiriez?”, ci și chiriașul o are pe a lui, lunară: „cumpăr sau închiriez?” Limba română folosește același cuvânt pentru această relație biunivocă.

„Dacă aș fi chiriaș aș cumpăra. E mai rentabilă rata la bancă decât chiria. Sunt atâtea programe acum, prima casă, noua casă, orice casă... cu avans de 5%, de 15%... mai strângi și tu, te mai ajută și mama, soacra, mătușa și reușești să plătești avansul. Apoi plătești lunar rata în loc de chirie. Prețurile cresc de la lună la lună, mai ales la blocurile noi, e bine să cumperi acum”, e de părere Alexandru Barceanu de la Imobiliara Drumul Taberei.

Apoi, desigur, dacă decid că nu mai vor să stea în apartament și vor să se mute la țară sau chiar în altă țară, vor experimenta și vechii chiriași, pe propria piele, angoasele vieții de proprietar. Așadar, dacă mai e nevoie de o concluzie, răspunsul la întrebarea din titlu e simplu: dacă ești proprietar, închiriază, dacă ești chiriaș, cumpără. Restul e reclamă imobiliară.