Rodica Dragomir - Psiholog clinician Bucuresti

Tulburarea de panica este diagnosticata la persoanele care se confrunta cu atacuri de panica aparent spontane si care sunt foarte preocupate de teama unui atac recurent. Atacurile de panica apar neasteptat, uneori chiar si la trezirea din somn. Tulburarea de panica începe de obicei la maturitate (dupa vârsta de 20 de ani), dar si multi copii au simptome asemanatoare panicii („vraji înfricosatoare”).

Atacurile de panica sunt relativ frecvente si aproximativ 30% dintre oameni au avut cel putin un atac de panica în viata lor. Tulburarea de panica poate interfera cu viata de zi cu zi, determinând oamenii sa lipseasca de la locul de munca, sa mearga de multe ori la medic si sa evite situatiile în care se tem ca ar putea avea un atac de panica. Repercursiunile sunt si mai mari atunci când oamenii au si agorafobie.

Multi oameni nu stiu ca tulburarea lor este reala si foarte receptiva la tratament. Unii se tem sau se jeneaza sa spuna oricui, inclusiv medicilor si celor dragi, despre ceea ce experimenteaza, de teama de a nu fi considerati ipohondri. În schimb, sufera în tacere, distantându-se de prieteni, familie si de persoanele care ar putea fi de ajutor sau ar putea sa le ofere suport.

Simptome
Un atac de panica reprezinta aparitia brusca a fricii intense sau a disconfortului, care atinge apogeul în câteva minute si include cel putin patru dintre urmatoarele simptome:

Palpitatii, batai cardiace sau ritm cardiac accelerat
Transpiratie
Senzatie de sufocare
Durere sau disconfort toracic
Greata sau suferinta abdominala
Senzatie de ameteala, instabilitate sau lesin
Frisoane sau senzatii de caldura
Parestezie (senzatie de amorteala sau furnicaturi)
Derealizare (sentimente de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine)
Teama de a pierde controlul sau de a „înnebuni”
Teama de a muri
Desi anxietatea este adesea însotita de simptome fizice, cum ar fi puls accelerat sau noduri în stomac, ceea ce diferentiaza un atac de panica de alte simptome de anxietate este intensitatea si durata simptomelor. Atacurile de panica ating de obicei nivelul maxim de intensitate în 10 minute sau mai putin si apoi încep sa scada. Din cauza intensitatii simptomelor si a tendintei lor de a imita simptomele bolilor de inima, problemelor tiroidiene, tulburarilor de respiratie si a altor boli, persoanele cu tulburare de panica fac adesea multe vizite la urgenta sau la cabinetele medicilor, convinsi ca viata le este pusa în pericol.

Atacul de panica poate aparea în mod neasteptat în timpul unei stari calme sau anxioase. Desi atacul de panica este o caracteristica definitorie a tulburarii de panica, nu este neobisnuit ca indivizii sa experimenteze atacuri de panica în contextul altor tulburari psihologice. De exemplu, cineva cu tulburare de anxietate sociala ar putea avea un atac de panica înainte de a sustine o discutie la o conferinta si cineva cu tulburare obsesiv-compulsiva ar putea avea un atac de panica atunci când este împiedicat sa se angajeze într-un ritual sau o compulsie.

Atacurile de panica sunt extrem de neplacute si pot fi foarte înspaimântatoare. Drept urmare, persoanele care sufera de atacuri de panica repetate devin adesea foarte îngrijorate de a avea un alt atac si pot face schimbari în stilul lor de viata pentru a evita atacurile de panica. De exemplu, evitarea exercitiilor fizice pentru a-si mentine ritmul cardiac scazut sau evitarea anumitor locuri.

Diagnostic
Medicul de familie va stabili daca aveti atacuri de panica, tulburari de panica sau o alta afectiune, cum ar fi probleme cardiace sau tiroidiene, cu simptome care seamana cu atacurile de panica.

Pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic, este important sa aveti:

Un examen fizic complet
Analize de sânge pentru a verifica eventuale probleme cu tiroida si alte afectiuni posibile si teste pentru sistemul vascular, cum ar fi o electrocardiograma (ECG sau EKG)
O evaluare psihologica pentru a vorbi despre simptome, frici sau îngrijorari, situatii stresante, probleme de relatie, situatii pe care le puteti evita si istoricul familiei
Puteti completa o autoevaluare psihologica sau un chestionar. De asemenea, este posibil sa fiti întrebat despre consumul de alcool sau alte substante.